Poți avea încredere în persoanele cu care faci cunoștință online? Iată ce spun cercetările din domeniul cyberpsihologiei.

Timp estimat pentru citire: 6 minute

Se întâmplă adesea ca persoanele să fie mai sincere în mediul online decât în realitate!

Comunicarea online a devenit o parte integrantă din viața majorității și, totuși, o parte din oameni continuă să privească cu suspiciune pe cei cu care fac cunoștință în spațiul virtual. De obicei, lumea își imaginează că forumurile online sunt pline de obsedați și persoane cu identități false. Aceste reprezentări eronate, stereotipuri chiar, și lipsa de încredere în persoanele abia cunoscute online, sunt alimentate în mare parte de cazurile singulare, dar exagerat de mediatizate.

Evaluarea gradului de onestitate al comunicării online în raport cu cea offline este o sarcină complicată. Interacțiunile online pot fi descrise răspunzând la două întrebări importante: ce locații folosim pentru comunicare? și despre ce anume mințim?

Cât privește prima întrebare, există o mulțime de căi de a face cunoștință online – site-uri de dating, chat room-uri sau forumuri,  precum și rețele de socializare. Aceste spații virtuale diferă când ne referim la intențiile utilizatorilor și riscul de a fi înșelat. În privința celei de-a doua întrebări – despre ce anume tind să mintă cel mai mult oamenii – subiectele pot fi împărțite în mai multe categorii, incluzând aspectul fizic, nivelul de educație, statutul relațional sau profesional, precum și despre trăsăturile de personalitate și interese.

Când persoanele pot fi deosebit de sincere?

În mod surprinzător, dar, atunci când își exprimă personalitatea, oamenii sunt mai autentici în mediul online decât în cel offline. Persoanele implicate în interacțiuni online pot dezvolta legături intense datorită posibilității unice de a-și păstra anonimatul, precum și datorită controlului asigurat de interacțiunile online care permit exprimarea adevăratului Eu. Acesta din urmă este constituit din trăsăturile de personalitate pe care le posedă persoana, dar pe care în mod normal nu se simte confortabil să le arate celorlalți. Cercetările au constatat faptul că atunci când vorbim online, chiar și pentru puțin timp, aceste trăsături de personalitate, de obicei ascunse, devin mult mai accesibile din punct de vedere cognitiv și, astfel, reușim să le dezvăluim și celorlalți (Bargh et al., 2002).

Bineînțeles că aceste rezultate au surprins pe multă lume, întrucât ideea eronată precum că mediul online facilitează înșelătoriile și tertipurile este una larg răspândită. Iar faptul că persoanele ar putea fi chiar mai sincere online decât în realitate nu poate să nu creeze confuzie și chiar disonanțe cognitive.

Cât de mult se minte în mediul online și cât de grave sunt minciunile?

În general, oamenii au tendința să fie onești în mediul online, iar cele mai multe decepții online nu implică fenomenul identităților false. Cu siguranță, este mult mai ușor să minți online decât în realitate, mai ales în privința aspectului fizic sau al locului de muncă. Așadar, cele mai mult minciuni ”spuse” online, la fel ca și cele spuse offline, sunt subtile și reprezintă încercarea de a crea o imagine mai bună, evident, cu unele exagerări (Zimbler & Feldman, 2011).

Într-un studiu, în care li s-a cerut subiecților să converseze cu un necunoscut într-un laborator timp de 15 minute, s-a constatat că aceștia au fost mai predispuși să se prezinte eronat online, decât tete-a-tete (Zimbler & Feldman, 2011). Însă, cercetătorii au interpretat această autoprezentare eronată ca fiind una generală. Ulterior, subiecții au fost rugați să-și revizuiască conversațiile scrise și încurajați să marcheze afirmațiile ca fiind false, în cazul în care acestea sunt inexacte sau riscă să fie interpretate greșit. În acest context, chiar și trăsăturile ascunse ale Eului adevărat riscă să fie calificate drept minciuni. Rezultatele au arătat că, în medie, subiecții au mințit doar o singură dată în timpul unei discuții.

Un alt studiu a constatat că persoanele tind să mintă mai puțin în mediul online decât în interacțiunile cu prietenii și amicii offline. Iar acest fapt s-ar explica prin aceea că replicile online sunt înregistrate sau că subiecții, în acest caz, nu mai sunt atât de preocupați de reacțiile celorlalți la eventualele comentarii directe, negative sau chiar insultătoare (Hancock et al., 2004).

Întâlnirile online

Dintre toate contextele virtuale, întâlnirile online par ar fi cele mai predispuse la nesinceritate. Oamenii sunt mai tentați să mintă atunci când sunt în căutarea unui partener, decât în orice alt context de interacțiune socială online (Rowatt et al., 1999).

Cercetările constată că, deși ușoarele denaturări în cadrul interacțiunile pe site-uri de dating sunt destul de frecvente, minciunile majore sunt totuși rare. Iar acest lucru se explică prin faptul că persoanele care sunt în căutarea unui partener de cuplu, pe de o parte, își doresc să creeze o impresie pe cât posibil de bună, iar pe de altă parte, dorindu-și o continuitate offline a relației, nu își permit să inițieze relația cu minciuni și falsuri care vor fi descoperite cât de curând (Toma et al., 2008).

Un sondaj efectuat pe un eșantion de 5 mii de utilizatori ai site-urilor de dating, a solicitat acestora să evalueze pe o scală de la 1 la 10 probabilitatea de a minți în legătură cu aspectul fizic și locul de muncă. Punctajul mediu la acest item a fost 2, indicând, deci, un nivel redus al tendinței de a minți.

Totuși, despre ce anume mint cei care sunt în căutarea perechii în mediul virtual? În primul rând, despre aspectul lor fizic. Un studiu efectuat pe un eșantion de 84 de subiecți a constatat că 60% își prezintă eronat datele despre greutate, 48% – despre înălțime, cel mai adesea folosind fotografii care ascund aceste ”neajunsuri” (Toma et al., 2008). De asemenea, 19% din utilizatori își ascund vârsta. În schimb, aceștia tind să fie sinceri când vine vorba despre trecutul lor amoros, convingerile religioase și politice, educația, precum și culoarea părului și a ochilor.

Cine este mai predispus să mintă online?

Unii oameni sunt mai predispuși decât alții să mintă online, bunăoară, persoanele care sunt în căutare de senzații tari și cele care manifestă dependență de internet (Lu, 2008). Primii, de fapt, tind să mintă și în interacțiunile offline. Persoanele introvertite sau cu un nivel sporit de anxietate socială sunt de obicei sincere în prezentarea personalității în mediul virtual, dezvăluindu-și aspecte ale personalității pe care în mod normal nu le arată celorlalți (Amichai-Hamburger et al., 2002; McKenna et al., 2002).

Cercetările asupra site-urilor de online dating au dezvăluit faptul că bărbații sunt mai tentați decât femeile să mintă. Iar femeile mint mai mult decât bărbații în legătură cu masa corporală (Hall et al., 2010). Iar cele mai multe minciuni cu referire la aspectul fizic și autoprezentare se spun anume pe site-urile de dating.

Persoanele conștiincioase, organizate și practice tind să fie mai cinstite când se prezintă pe profilurile site-urilor de dating. De asemenea, persoanele adaptate, care se percep ca fiind agreabile și cooperative, sunt oneste în interacțiunile online (Hall et al., 2010).

Deci, în cine putem avea încredere?

Cercetările sugerează că oamenii sunt mai onești pe rețelele de socializare și mai puțini  sinceri pe site-urile de dating online. Iar când vine vorba despre ceea ce mințim, cercetările constată că oamenii mint în special cu privire la aspectul lor fizic și sunt sinceri cu privire la trăsăturile de personalitate.

Deși internetul este un spațiu periculos în sensul că facilitează fabricarea minciunilor majore, oamenii, totuși, mint cu privire la lucrurile neesențiale, minore. Deci, sunt relativ sinceri în interacțiunile cu ceilalți.

Studiile efectuate au drept scop dărâmarea stereotipurilor cum că nici un om pe care-l poți cunoaște online nu poate fi de încredere. Totuși, nu e cazul să înlăturăm măsurile elementare de precauție atunci când stabilim interacțiuni online și, mai ales, când mergem să întâlnim offline pe cineva cu care ne-am cunoscut online.

Citește și articolul referitor la relațiile și căsniciile ce iau naștere în mediul online.

Referințe:

_{Amichai-Hamburger, Y., Wainapel, G., & Fox, S. (2002). ‘On the Internet no one knows I’m an introvert’: Extroversion, neuroticism, and Internet interaction. Cyberpsychology & Behavior, 5, 125-128.}

_{Back, M. D., Stopfer, J. M., Vazire, S., Gaddis, S., Schmukle, S. C., Egloff, B., et al. (2010). Facebook profiles reflect actual personality, not self-idealization. Psychological Science, 21, 372–374.}

_{Bargh, J. A., McKenna, K. Y. A., & Fitzsimons, G. (2002). Can you see the real me? Activation and expression of the ‘true self’ on the Internet. Journal of Social Issues, 58, 33-48.}

_{Hall, J. A., Park, N., & Cody, M. J. (2010). Strategic misrepresentation in online dating: The effects of gender, self-monitoring, and personality traits. Journal of Social and Personal Relationships, 27(1) 117-135.}

_{Hancock, J. T., Thom-Santelli, J., & Ritchie, T. (2004). Deception and design: The impact of communication technology on lying behavior. Proceedings of the Conference on Computer Human Interaction, 6, 130-136.}

_{Lu, H. (2008). Sensation-seeking, Internet dependency, and online interpersonal deception. CyberPsychology & Behavior, 11(2), 227-231.}

_{McKenna, K. Y. A., Green A. S., & Gleason, M. E. J. (2002). Relationship formation on the Internet: What’s the big attraction? Journal of Social Issues, 58 (1), 9-13.}

_{Qiu, L., Lin, H., Leung, A. K., & Tov, W. (2012). Putting their best foot forward: Emotional disclosure on Facebook. Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, 15(10), 569-572.}

_{Rowatt, W. C., Cunningham, M. R., & Druen, P. B. (1999). Deception to get a date. Personality and Social Psychology Bulletin, 24(11), 1228-1242.}

_{Rowatt, W. C., Cunningham, M. R., & Druen, P. B. (1999). Lying to get a date: The effect of facial physical attractiveness on the willingness to deceive prospective dating partners. Journal of Social and Personal Relationships, 16(2), 209-223.}

_{Toma, C. L., Hancock, J. T., & Ellison, N. B. (2008). Separating fact from fiction: An examination of deceptive self-presentation in online dating profiles. Personality and Social Psychology Bulletin, 34(8), 1023-1036.}

_{Zimbler, M., & Feldman, R. S. (2011). Liar, liar, hard drive on fire: How media context affects lying behavior. Journal of Applied Social Psychology, 41(10), 2492-2507.}