Povara procrastinării și cum să ieși din cercul vicios al leneviei

Timp estimat pentru citire: 5 minute

Ce este procrastinarea?

Probabil nu o dată ți-ai zis în sinea ta ”Nu mai amâna atât!” Iar presiunea și stresul resimțit în urma acestor mustrări de conștiință nu fac decât se te intimideze, iar șansele să termini lucru început se reduc și mai mult.

Procrastinarea înseamnă a amâna, a tergiversa lucrurile. Iar pentru a scăpa de aceasta stare (care de cele mai multe ori apare exact când ai ceva important de făcut) trebuie să înțelegi că procrastinarea este o stare psihologică ce apare atunci când creierul tău încearcă să te protejeze de nou, de muncă și de un eventual eșec. În mintea ta, posibilitatea unui eșec te face să te simți prost, iar creierul tău intră într-o stare de renunțare, ca și cum ar încerca să-ți spună: ”Dacă nu vei încerca, nu vei eșua”.

Psihologii consideră că procrastinarea este, de fapt, un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini, fiind specific în special persoanelor perfecționiste. Însă pentru ca un comportament să fie considerat procrastinare, acesta trebuie să fie neproductiv, inutil și întârziat.

Procrastinarea generează stres, sentimente de vinovăție, pierderea productivității personale, crize și dezaprobarea din partea celorlalți. Iar aceste sentimente combinate favorizează în continuare procrastinarea. Un cerc vicios dificil de întrerupt. În timp ce este normal ca oamenii să procrastineze într-o anumită măsură, aceasta devine o problemă atunci când împiedică funcționarea psihosocială normală. Pe de altă parte, procrastinarea cronică poate fi semnul unei tulburări psihice sau fiziologice.

Procrastinarea este fenomen ce are tendința să devină epidemic în societatea actuală. Mai mult de un sfert dintre oameni se descriu care fiind procrastinatori. Iar acest lucru devine și mai relevant dacă este să analizăm rezultatele unui studiu longitudinal cu durata de 10 ani, publicate în 2007. Potrivit acestora, procrastinarea nu doar că este un fenomen în creștere, dar îi face pe oamenii să fie mai săraci, mai obezi și mai nefericiți. Deci, cum putem scăpa definitiv de acest viciu?

Persoanele care suferă din cauza procrastinării întrunesc o condiție și, bineînțeles că, există o soluție pe care oricine o poate găsi și pune în aplicare. Condiția presupune existența unui critic interior, numit și ”vocea critică interioară”, care provoacă amânarea continuă. Conștientizând acest lucru, putem să înlăturăm autosabotajele și să înfăptuim sarcinile pe care le avem.

De ce este atât de dificil să încetezi să procrastinezi?

Psihologul Robert Firestone afirmă că ”vocea critică interioară” este asemeni unui antrenor extrem de exigent, ce critică orice performanță a noastră, punându-ne la îndoială abilitățile și făcându-ne să renunțăm la scopurile noastre. Persoanele ce procrastinează mult au, de fapt, un critic interior puternic și activ. Acest ”critic” lansează gânduri negative, de genul ”N-o vei face bine, atunci de ce s-o mai faci?” sau ”Nu risca, oricum nu vei obține ceea ce-ți dorești!” Totodată, ”criticul interior” produce și gânduri aparent liniștitoare, precum: ”E prea greu. Meriți o pauză. Odihnește-te și vei lucra mai târziu la asta”. Ulterior, tot acest ”critic” perfid va pedepsi persoana cu mustrări aspre pentru că nu a realizat ceea ce avea de făcut: ”Ce se întâmplă cu tine? Ești atât de leneș. Nu termini nimic niciodată. Ești inutil!”

Și indiferent că ”vocea” pe care o ”auzi” este autocritică sau autoliniștitoare, rezultatul este același. Ești copleșit de o grămadă de sarcini nerezolvate și o mulțime de mustrări de conștiință și gânduri depreciative, care te împiedică să fii productiv.

Să înfrunți procrastinarea înseamnă să înfrunți, de fapt, acel ”critic interior” care îți șoptește obsesiv că vei eșua. Atunci când realizezi ceva, fie că e vorba de o sarcină mică din lista ta de sarcini, fie că e vorba de un obiectiv major pe care ți l-ai stabilit de câțiva ani buni, în mod natural, te simți bine și ești mulțumit de tine. Procrastinarea, însă, neagă această experiență pozitivă și te asaltă cu gânduri negative.

Pași pentru a înceta procrastinarea

De îndată ce ai devenit conștient de ”vocea critică interioară” și de ceea ce îți spune, poți începe să o separi de adevăratele tale convingeri. Să-ți provoci criticul interior înseamnă să acționezi în pofida a ceea ce încearcă acesta să-ți spună. Iar pentru a reuși să faci acest lucru, trebuie să reziști ambelor tipuri de discursuri pe care ți se oferă vocea critică interioară: discursul seducător ce te îndepărtează de lucrul asupra sarcinilor și discursul critic ce îți sporește nesiguranța și te pedepsește atunci când nu-ți reușesc toate așa cum ți-ai planificat.

Iată doar câteva modalități prin care să faci față acestui critic interior și să încetezi procrastinarea:

• Notează-ți gândurile autocritice de la persoana a doua. De exemplu, ”Tu nu ești suficient de bun să faci acest lucru. Te vei face de rușine!” Acest exercițiu de va ajuta să-ți percepi gândurile critice ca pe niște entități străine și să nu le accepți în calitate de convingeri personale.
• Scrie câte un răspuns rațional, realist și plin de compasiune la aceste gânduri. Bunăoară: ”Nu sunt un incompetent. Sunt bun și dacă îmi pun ceva în minte, prin muncă și perseverență, voi reuși!” Important este să nu compensezi, exagerând cu replici prea dure și agresive. Răspunde în mod autentic, ținând cont de calitățile tale.
• Îți poți oferi mici recompense pentru reușitele curente. De asemenea, stabilirea de obiective minore prin intermediul cărora să atingi scopurile majore este întotdeauna o ideea bună. Pe parcurs te poți recompensa în mod adecvat. Acest lucru, însă, nu înseamnă că e cazul să te servești cu pizza după o săptămână în care ai mers în mod constant la antrenamente. De fapt, acesta este discursul indulgent al criticului interior prin care acesta va încerca să te ademenească. Optim ar fi să-ți stabilești din timp recompensele potrivite care să nu te facă păgubaș și nici să nu-ți provoace neliniști. Atunci când vine vorba de realizările tale, tratează-te cu bunătate și respect, bucurându-te de timpul tău liber și de recompensele bine meritate.
• Poți lua pauze mici pentru a reîncepe cu forțe noi să lucrezi la sarcinile tale. Procrastinarea se dovedește a fi dificilă, așa încât ne pomenim mereu că mai avem nevoie de o zi, o oră sau o ceașcă de cafea înainte a ne pune pe treabă. Adevărul este că există pauze negative și pauze pozitive. Iar atunci când ne stabilim anumite etape și obiective, ne acordăm de fapt timpul necesar pentru recăpătarea forțelor. E cazul, deci, să fim atenți cum folosim acest timp.
• Să înlături stimulii care te pot sustrage de la activitățile de bază este încă o modalitate de combatere a procrastinării.

Ce se va întâmpla atunci când vei înceta să procrastinezi?

Pe măsură ce nu cedezi criticului interior și observi că ai încetat să procrastinezi sau o faci mai rar, nu aștepta să te simți complet eliberat și plin de bucurie. De fapt, înfruntarea criticului interior va avea drept rezultat imediat o stare de neliniște. Fii totuși persistent în acțiunile tale și nu mai reveni la obiceiul prost de a amâna lucrurile la nesfârșit.

Dacă nu vei mai procrastina, atunci nu te vei pomeni copleșit de sarcini neonorate la timp, nu te vei autoînvinovăți, nu vei mai fi frustrat și furios, în consecință. Iar faptul că vei fi implicat și productiv te va face să te simți mereu în formă. Căci, paradoxal sau nu, atunci când procrastinezi te simți obosit și lipsit de forțe. Nu-i așa?

Citește și articolul Drama perfecționistului.