Impactul unei ”inimi frânte” asupra creierului
Atunci când ai inima frântă, în urma unei despărțiri, activitatea cerebrală este profund afectată.
Despărțirile cauzează o durere emoțională de un dramatism extrem. Această durere este resimțită la nivel visceral – în piept, gât și intestine. Iar inima are literalmente dureri insuportabile, cauzând acea stare cunoscută sub numele de ”inimă frântă”. Dar, în timp ce senzațiile viscerale ale durerii de inimă ne fac să ne concentrăm asupra organelor învecinate, organul pentru care într-adevăr ar trebui să ne facem griji este creierul. Atunci când inima ne este zdrobită de suferință, creierul nostru răspunde într-un mod dramatic, reacțiile la nivel cerebral fiind responsabile pentru toate simptomele asociate suferinței.
Să înțelegem de ce simțim, gândim și ne comportăm într-un anumit fel atunci când suferim este vital, pentru a ne putea gestiona reacțiile și pentru a ne reveni cât mai repede posibil.
Când ai inima frântă, la nivel cerebral au loc o serie de modificări, dar iată care sunt trei dintre cele mai importante:
1. Suferința emoțională este percepută la fel ca durerea fizică.
Investigațiile fMRI (functional magnetic resonance imaging) asupra subiecților ce sufereau în urma unei despărțiri au scos la iveală că această stare generalizată activează la nivel cerebral mecanisme similare cu cele care au loc când suportăm o durere fizică. În studiile de specialitate, subiecții au evaluat durerea emoțională ca fiind echivalentă cu o durere fizică insuportabilă. Însă, în timp ce durerea fizică rareori rămâne la intensitate sporită pentru o perioadă lungă de timp, suferința emoțională se poate prelungi câteva zile, săptămâni sau chiar luni. Motiv pentru care consecințele unei suferințe emoționale prelungite pot fi devastatoare pentru întregul organism…
2. Simptome de sevraj.
Alte investigații fMRI au constatat că suferința cauzată de despărțire activează aceleași mecanisme cerebrale ca în cazul persoanelor dependente de droguri ce încetează să consume substanțele interzise. Aceste simptome puternice de sevraj, generate de pierderea persoanei iubite, influențează capacitatea de a gândi lucid, abilitatea de concentrare și funcționarea la parametrii normali. Nu putem avea așteptări mari de la o persoană dependentă de droguri ce se află în perioada de sevraj, nu-i putem cere să funcționeze normal la locul de muncă sau să-și refacă rapid viața personală, întrucât înțelegem că se află temporar într-o stare mentală anormală. E cazul să ne gândim în aceeași termeni și la persoanele ce suferă de pe urma unei despărțiri dureroase și, în consecință, să ne modificăm așteptările față de acestea.
3. Gânduri intruzive ce blochează persoana.
Atunci când inima ți-e rănită, creierul tău generează necontenit gânduri intruzive despre persoana iubită care nu mai face parte din viața ta. Poate fi vorba despre imagini mentale ale persoanei, un fragment de conversație, o amintire sau orice alt lucru care generează amintiri dureroase. De fiecare dată când apar, aceste gânduri ne întrerup, ne redeschid rănile încă necicatrizate, ne reactivează suferința și redeclanșează simptome de sevraj emoțional. Având în vedere că aceste gânduri pot surveni de zeci de ori într-o singură oră și că ne pot bloca în mod semnificativ, devine clar de ce este atât de dificil pentru mulți dintre noi să lupte și să treacă peste suferința cauzată de o despărțire.
”Înțelegând provocările cărora trebuie să le facem față în perioada de recuperare dintr-o suferință emoțională, ne poate ajuta să manifestăm mai multă compasiune și să evităm autocritica inutilă și autoblamarea. Cu cât limităm mai mult apariția gândurilor despre fostul partener, cu atât vom reuși să ne refacem mai repede după despărțire. Cunoscând faptul că creierul nostru ne face să ne gândim la fostul în mod involuntar, ceea ce putem face noi este să limităm, făcând apel la voință, timpul în care ne gândim sau vorbim în mod voluntar despre acesta”, afirmă Guy Winch, în cartea sa ”How To Fix a Broken Heart”.
Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă