Biblioterapia sau despre nefericirea celui care nu găsește cartea potrivită în momentul potrivit

Biblioterapia sau despre nefericirea celui care nu găsește cartea potrivită în momentul potrivit
Timp estimat pentru citire: 9 minute

”Există o carte pentru fiecare moment de cumpănă în existența fiecăruia dintre noi. Nefericit cel care nu găsește cartea potrivită în momentul potrivit”. (A. Pintea)

Ce este biblioterapia?

Ai auzit vreodată despre conceptul de biblioterapie? Este o metodă de terapie care folosește cunoștințe din psihologie și conținuturi din literatură. Cuprinde un ansamblu de tehnici ce presupun folosirea lecturii și a scrisului pentru a facilita depășirea unor crize, dificultăți și blocaje. De asemenea, contribuie la ameliorarea/tratarea anumitor tulburări psihice. Aceste tehnici pot fi folosite de medici, psihiatri, asistenți sociali, psihologi, terapeuți, pedagogi. Cu toate acestea, biblioterapia nu este o ramură a psihologiei.

Lectura are o mulțime de beneficii – dezvoltarea limbajului și a imaginației, stimularea proceselor gândirii, cizelarea empatiei și a abilităților de interacțiune socială, oferă experiențe emoționale și cognitive complexe, menite să îmbogățească psihismul uman, susține procesul de învățare în diverse domenii de activitate, etc.

Totuși, lectura nu este doar un instrument, ea cere să aibă și un scop, altminteri e ca și cum am pleca să navigăm pe mare fără o destinație. Îmi place mult afirmația lui C. S. Lewis potrivit căreia după ce ai citit o carte bună te simți bucuros să te întorci la realitate și plin de forțe pentru a înfrunta provocările vieții. În caz contrar, lectura devine, cum spunea Muriel Barbery, un banal televizor care ne arată tot ce ratăm și ne întoarcem fără energie și fără resurse interioare la problemele cotidiene.

Evadarea în lumea imaginară oferită de lectură trebuie să fie o călătorie din care să revenim mereu diferiți, dar mereu mai puternici și mai înaripați pentru a ne trăi echilibrat realitatea. Biblioterapia oferă tehnici pentru a atinge aceste țeluri.

Terapia prin lectură de-a lungul istoriei

Apariția biblioterapiei este strâns legată de istoria cărților, de evoluția medicinei și de apariția psihologiei ca știință. Rolul terapeutic al lecturii a fost dintotdeauna cunoscut, dar accesul la cărți a fost timp de secole oarecum îngrădit. Cauzele principale au fost lipsa tehnologiei care să permită publicarea multor exemplare dintr-o carte și lipsa unui sistem de educație care să asigure alfabetizarea populației. Însă, odată cu apariția tiparului modern în secolul XVIII și dezvoltarea sistemelor de învățământ din toate țările, din ce în ce mai mulți oameni au început să aibă acces la cărți. Iar medicina și psihologia au venit cu numeroase dovezi empirice că biblioterapia funcționează.

Cititul cărților este o fereastră către lume, dar mai cu seamă este o ușă către lumea noastră interioară.

Folosirea lecturii ca metodă de vindecare datează din Grecia Antică, de pe vremea când bibliotecile grecești erau considerate locuri sacre cu puteri curative pentru trup și suflet. Apollo, fiul lui Zeus, este zeul poeziei. În același timp, el era și zeul medicinei. Nu în zadar, în cultura greacă, aceste două elemente sunt plasate într-o relație directă. O altă mărturie, ce datează din epoca elenistică, este inscripția de la intrarea în celebra bibliotecă din Alexandria – Spitalul sufletului”.

Benjamin Rush (1746-1813), scriitor, doctor și pedagog, părinte-fondator al Statelor Unite ale Americii, a recomandat în scrierile sale terapia prin lectură pentru cei cu tulburări mentale. John Minson Galt II, un doctor american, a atras atenția, într-o lucrare intitulată „On Reading, Recreation, and Amusements for the Insane” („Despre lectura, recreerea și distracțiile nebunilor”), publicată în 1853, asupra beneficiilor cititului în cazul celor bolnavi psihic.

La începutul secolului al XIX-lea, medicii au început să folosească biblioterapia ca tehnică de intervenție în reabilitarea și tratarea problemelor de sănătate mintală. În această perioadă, două bibliotecare americane au avut un rol important în promovarea biblioterapiei. E. Kathleen Jones (de la Spitalul McLean din Waverly, Massachusetts) a fost prima bibliotecară americană care a fost instruită pentru a „prescrie” cărți celor cu tulburări mentale. Alice S. Tyler (de la Biblioteca din Iowa) a convins comitetul de conducere al bibliotecii să furnizeze materiale instituțiilor de stat pentru a-i ajuta pe pacienți. Astfel, s-au pus bazele viitoarei asociații de biblioteci, aflată în serviciul instituțiilor statului – Association of Hospital and Institutional Libraries.

În timpul războaielor mondiale, biblioterapia a fost folosită pentru a ajuta soldații care se întorceau de pe câmpul de luptă să facă față atât problemelor fizice, cât și celor emoționale.

Astăzi, biblioterapia ia forme diferite – de la cursuri de literatură desfășurate pentru deținuți până la cercuri de lectură pentru persoanele în vârstă care suferă de demență. Folosit adesea de medici și psihologi, termenul de biblioterapie a fost asociat inițial doar cu terapia prin lectură pentru cei cu tulburări psihice. Însă, dacă lectura s-a dovedit a fi atât de eficientă în aceste cazuri, cu atât mai mult cei care trec prin perioade mai dificile de viață (insomnie, anxietate, divorț și probleme de comunicare în familie, etc.) pot beneficia de acest tip de terapie.

De biblioterapie, bazată pe tehnici de selecție a lecturilor (articole, benzi desenate, cărți, etc.), ce presupune o alegere atentă și adaptată nevoilor clienților, poate beneficia oricine. În plus, cu trecerea timpului, biblioterapia a inclus și terapia prin scris, vizionarea de materiale audiovizuale și activități artistice diverse legate de lectură și scris (spre exemplu, ilustrarea prin desen a unor pasaje din cărți).

Lectura și starea de bine

Potrivit studiilor, lectura este o formă de terapie utilă în tratarea depresiei, anxietății, tulburărilor de alimentație și problemelor de comunicare interpersonală. Una din motivațiile majore pentru utilizarea biblioterapiei este că lectura permite o identificare cu autorul/personajul cărții, iar prin acest mecanism psihologic se dezvoltă capacitatea de a fi empatic, este posibilă conștientizarea propriilor probleme, stări și lupte interioare. Momentul în care lectura este vindecătoare se evidențiază și atunci când ne simțim înțeleși, or, a-ți regăsi experiența în paginile unei cărți echivalează cu clipa în care te simți pe deplin înțeles și deloc judecat sau criticat. Este, trebuie să recunoaștem, acel moment în care cei mai mulți dintre noi, citind, lăcrimează.

Biblioterapia poate accelera și intensifica un proces terapeutic, fie fizic, fie psihologic.

Specialiștii vorbesc despre câteva tipuri de terapie prin lectură:

  • Biblioterapia prescriptivă, denumită și „autoajutor“. Implică utilizarea unor materiale de lectură specifice și a unor manuale/jurnale de lucru, pentru a aborda o varietate de probleme de sănătate mintală. Autoajutorul poate fi realizat cu sau fără îndrumarea unui terapeut.
  • Biblioterapia creativă este cea care folosește literatura – romane, nuvele, poezii, piese de teatru și biografii – pentru a îmbunătăți starea psihică. Prin încorporarea unor opere literare atent selecționate, adesea terapeuții pot ghida oamenii aflați în tratament, într-o călătorie de autodescoperire și autodezvăluire. Această metodă are efecte benefice maxime atunci când oamenii sunt capabili să se identifice cu un personaj, fiindcă mai apoi obțin o perspectivă asupra propriilor experiențe de viață, își pot identifica și exprima emoțiile reprimate.
  • Biblioterapia de dezvoltare. Această formă de biblioterapie este folosită pentru educare. De obicei, este aplicată de educatori, profesori și părinți, pentru a-i învăța pe copii despre sănătatea și dezvoltarea lor.

De la descoperirea, la mijlocul anilor ʼ90, a „neuronilor oglindă“ – neuronii care sunt legați de comportamentul empatic, social și de imitație, ei fiind un instrument fundamental pentru învățare – efectele biblioterapiei au putut fi explicate și prin intermediul neuroștiințelor.

Un studiu efectuat în 2011, bazat pe analiza scanării cerebrale a participanților, a arătat că, atunci când oamenii citesc despre o experiență, are loc stimularea acelorași arii cerebrale ca și atunci când trec personal prin acea experiență. De asemenea, lectura activează aceleași procese cognitive utilizate de creierul uman atunci când persoana interacționează cu ceilalți. Acest proces psihofiziologic duce la un sentiment de relaxare și disponibilitate pentru noi experiențe cognitive și emoționale. Nu pot să nu menționez aici rolul lecturii în neuroplasticitate – abilitatea creierului de a forma noi circuite neuronale și de a activa arii cerebrale care nu funcționează la un nivel optim (în cazul tulburărilor depresive, de exemplu).

Alte studii au arătat că persoanele care citesc multă ficțiune tind să empatizeze mai bine cu ceilalți. S-a dovedit și faptul că lectura ne ajută să experimentăm o stare plăcută similară cu meditația, și că aduce aceleași beneficii pentru sănătate. Cei care citesc, dorm mai bine, au niveluri de stres mai mici, o stimă de sine mai bună și rate mai mici de depresie.

Caroline Shrodes, în 1949, a fost cea care a analizat și sistematizat modul în care integrăm beneficiile biblioterapiei. Astfel, lectura terapeutică ne face să trecem prin trei etape:

  1. Identificare – ne identificăm cu un personaj și cu evenimentele din textul citit.
  2. Catharsis – ne implicăm emoțional în poveste și devenim capabili să eliberăm emoțiile (prin discuții sau făcând diverse lucrări de artă).
  3. Introspecție/insight – conștientizăm că problemele noastre ar putea fi abordate și rezolvate.

Deoarece biblioterapia este adesea folosită pentru a completa alte forme de terapie, ea este adecvată atât pentru situații individuale, cât și de grup. Totodată, este potrivită pentru persoane de orice vârstă.

Deși biblioterapia poate fi extrem de eficientă, e posibil totuși să nu fie potrivită pentru toate cazurile. De exemplu, nu este recomandată pentru persoanele psihotice ce nu pot să facă diferența între realitate și fantezie. De asemenea, în cazul traumelor psihologice recente, biblioterapia este posibil să nu funcționeze (există cercetări care subliniază că puterea tăcerii ajută creierul să se regenereze și că, după o experiență dureroasă, e nevoie de timp pentru a ne adapta la schimbare).

Cititul nu este singura practică folosită în biblioterapie. Scrierea este la fel de benefică, deoarece unul dintre cele mai puternice efecte ale scrisului, ca terapie, constă în cultivarea capacității de a ne observa gândurile și sentimentele, de a ne verbaliza și exprima emoțiile anterior reprimate.

Există evidențe că cititul cărților de auto-ajutorare în depresie (atît moderată, cât și majoră) este o primă etapă în terapie, de conștientizare și ameliorare a dispoziției. Astfel, într-un studiu realizat de către David Burns (”Feeling Good: The New Mood Therapy”, 1999), se arată că 75% dintre participanți nu mai întrunesc criteriile pentru episodul de depresie majoră după 4 săptămâni în care au citit cartea menționată, fără o altă terapie complementară. Anterior, toți participanții studiului înregistraseră simptome pentru tulburarea depresivă majoră (episoade multiple). Rata de recuperare este impresionantă și semnificativă, chiar dacă este evident faptul că pacienții cu depresie severă au avut nevoie de ajutor terapeutic adițional.

O întrebare ce a apărut în urma acestui studiu este dacă recuperarea a fost valabilă și la ceva timp după terapie (biblioterapie). În acest scop, participanții au fost intervievați și testați din nou după 3 ani. Rezultatele acestor reevaluări au confirmat ameliorările anterioare – 72% dintre pacienți nu au manifestat simptome ale episodului depresiv major și 70% dintre aceștia nu au avut nevoie și nu au primit tratament medicamentos sau psihoterapeutic pe parcursul acestei perioade. Deși este încurajator faptul că pentru majoritatea pacienților tratamentul prin lectură a dat rezultate, este, de asemenea, clar că unii pacienți cu depresie severă sau cronică vor avea nevoie și de ajutorul unui psihoterapeut și posibil de un tratament medicamentos cu antidepresante, se menționează în concluziile studiului.

Potrivit unui alt studiu, publicat în Wall Street Journal (2007), biblioterapia este mult mai eficientă cînd este folosită în complementaritate cu alte forme de terapie a depresiei.

Terapia cognitiv-comportamentală în tandem cu biblioterapia

Cărțile recomandate în scopul auto-ajutorării în depășirea depresiei se bazează pe principiile terapiei cognitiv-comportamentale. Această abordare îl ajută pe pacient să-și identifice tiparele de gândire care alimentează o viziune negativă asupra propriei persoane și să-și reformuleze cognițiile care mențin stările depresive. Această metodă îl învață să-și contraatace tiparele negative obișnuite cu altele mai realiste, astfel încât mintea să-i fie deschisă spre o nouă interpretare a experiențelor, mult mai echilibrată și nuanțată, nu doar negativă și sumbră.

Tehnicile de terapie cognitiv-comportamentală lucrează cu o mare eficiență în procesul de autovindecare. Astfel, mulți psihoterapeuți recomandă pacienților să lucreze asupra lor cu ajutorul unui manual/jurnal zilnic în care să noteze aceste tipare de gândire, cogniții și convingeri negative, iar în paralel să scrie gânduri care vin să le contraatace.

Eficiența și beneficiile acestor tehnici de lucru (carte-jurnal cu tiparele negative versus tiparele realiste) vine nu doar din lectură, ci și din interiorizarea unui conținut sănătos, precum și exersarea unor noi abilități. Atât lectura de specialitate, cât și scrisul ca o autodezvăluire au un puternic efect vindecător, din simplul motiv că persoana își retrăiește experiențele, înțelegându-le mai profund, își analizează convingerile și își verbalizează stările.

”Feeling Good. Cum ne menţinem starea de bine” – carte de auto-ajutorare pentru depresivi ce a fost evaluată într-o serie de studii clinice randomizate controlate (Anderson şi colegii, 2005). Cartea în sine este înrădăcinată în terapia cognitiv-comportamentală (TCC), în prezent una dintre cele mai de succes metode pe care o folosesc psihologii în tratarea depresiei. În general, TCC încearcă să identifice procesele de gândire problematice, folosind apoi activităţi mentale anume concepute pentru a le modifica. Utilizarea acestei cărţi în tratarea depresiei uşoare a fost evaluată în şase studii. În mare parte, concluziile acestora o recomandă ca o terapie eficace.

Cărți care te-ar putea ajuta să te vindeci

Înainte de a vă oferi o listă de cărți utile în procesul de introspecție și autocunoaștere, țin să subliniez că:

– a recomanda cărți de citit unei persoane este doar una dintre metodele biblioterapiei, și nu trebuie să confundăm biblioterapia doar cu această metodă.

– a recomanda cărți fără a trece prin etapele de anamneză, cunoașterea personalității, intereselor și abilităților, identificarea problemelor, nu este biblioterapie (motiv pentru care este lesne de înțeles de ce, prin introspecție și un îndelungat proces de autocunoaștere, fiecare își poate fi sie însuși biblioterapeut, alegând să lectureze cărțile care i se potrivesc și îl pot însoți în luptele sale interioare).

– biblioterapia nu are ca scop rezolvarea/tratarea unei probleme, ci oferirea de metode pentru ca persoana să-și descopere resursele interioare pentru conștientizarea problemei și pentru găsirea soluțiilor. Biblioterapia nu oferă răspunsuri, ci mijloace de a căuta răspunsuri. Nu citești o carte și, gata, ți s-a rezolvat problema. Tehnicile biblioterapiei nu sunt medicamente care vindecă, ci sunt modalități despre cum să-ți prepari singur medicamentul.

Biblioterapia are efect placebo? Nu. Lectura unei cărți nu-ți rezolvă problemele. Dar cărțile te pot motiva, te pot inspira să-ți găsești resursele interioare pentru a-ți rezolva problemele și a depăși dificultățile. Cărțile te pot, de asemenea, tulbura și scoate din zona de confort astfel încât să începi procesul de transformare personală.

 

”Omul în căutarea sensului vieții”, de Viktor Frankl

”Curajul de a fi vulnerabil”, de Brene Brown

”Câteva motive să iubești viața”, de Matt Haig

”Creierul psihologic”, de Dean Burnett

”Nașterea unei mame”, de Daniel N. Stern

”Vindecarea copilului interior”, de Stephanie Stahl

”De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu. Scrisori către mireni”, de Sf. Ignatie Brancianinov

 

Citește și Cititul – cel mai complex exercițiu pentru creier și minte



Lasă un răspuns