4 februarie 2022

Când accepți un dar, se doboară ziduri și se stabilesc conexiuni, și de ce să nu spui ”mulțumesc, nu trebuia”

Timp estimat pentru citire: 4 minute

„Când facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adâncă şi curată, nu numai că nu aşteptăm recunoştinţă, dar ne vine parcă să mulţumim noi aceluia, că ne-a primit cu bucurie darul şi binele.” (Lucian Blaga)

A oferi și a primi daruri este un mod universal de exprimare a iubirii. Cuvântul ”dar” provine din grecescul ”charis”, care înseamnă ”har” sau ”dar nemeritat”. Or, dacă darul este meritat, atunci nu este decât o formă de răsplată, o recompensă, ce capătă alte valori. Adevăratul dar nu vine să răsplătească pentru ceva anume, ci exprimă iubirea, respectul și dorința de conectare, necondiționat și simplu.

Îmi place mult o istorioară, povestită de dr. Gary Chapman, la tema darului și semnificației sale profunde – psihologică și culturală. Istorioara sună astfel:

”Am făcut o călătorie în insula Dominica, pentru o cercetare antropologică. Plecasem să studiez cultura indienilor din Caraibe și, cu această ocazie, l-am cunoscut pe Fred, un tânăr de culoare, în vârstă de 28 de ani. (…) Când am mers pentru prima oară acasă la Fred, m-a întrebat: Domnule Gary, vreți niște suc? I-am răspuns entuziasmat că da. El s-a întors spre fratele lui mai mic și i-a zis: Du-te și adu-i domnului Gary nişte suc. Fratele a ieșit afară, pe aleea prăfuită, s-a cățărat într-un cocotier şi s-a întors cu o nucă verde de cocos. Tai-o! l-a îndemnat Fred. Din trei mișcări iuţi de macetă, bărbatul a făcut un dop triunghiular în partea de sus a nucii. Fred mi-a întins nuca de cocos şi a zis: Sucul dumneavoastră! Era verde, dar l-am băut – pe tot -, pentru că ştiam că este un dar făcut din dragoste. Eram prietenul lui, iar prietenilor le dai să bea suc.

Exact în momentul în care mă pregăteam să părăsesc mica insulă, Fred mi-a oferit o ultimă dovadă a iubirii lui: un băț de doi metri și jumătate pe care îl pescuise de pe fundul oceanului. Era foarte neted, de la stâncile de care se tot izbise. Mi-a spus că băţul acela zăbovise multă vreme pe plaja din Dominica și că mi-l oferea ca să-mi amintească de frumoasa insulă. Până azi, privindu-l, aproape c-aud valurile din Caraibe. Dar băţul îmi aminteşte mai puțin de insulă și mai mult de iubire”.

Un dar este un lucru pe care îl primeşti cu mâinile deschise şi-ți spui în sinea ta: „Uite, s-a gândit la mine“ sau „Nu m-a uitat!” Darul în sine este un simbol al gândului la acel om, al amintirii despre ceea ce vă leagă. Nu contează dacă ai dat sau nu bani pe el. Ceea ce contează e că te-ai gândit la persoana respectivă și că ţi-ai concretizat gândul, oferindu-i un dar. Darurile sunt simboluri concrete ale iubirii. Acestea pot fi cumpărate, găsite sau făcute. Unele sunt foarte costisitoare, altele – gratis. Pot fi, de asemenea, sub formă de ajutor, grijă sau complimente. Mesajul pe care îl transmit însă este același – Mă gândesc la tine, țin la tine, îmi ești drag, îmi place să fim prieteni/să te am în viața mea, te iubesc.

Ce ar fi semnificat dacă dr. Gary Chapman ar fi refuzat acele daruri din partea lui Fred, dintr-o așa-zisă politețe sau din insensibilitate?

Atunci când cineva îți oferă un dar, e despre deschidere și dorința de conexiune. Dacă nu accepți darul (crezând că o faci, la rândul tău, din grijă pentru celălalt – să nu incomodezi, să nu deranjezi, că nu a-i merita efortul, etc.), ce faci, de fapt? Acest refuz, care se vrea a fi politicos, este perceput de celălalt ca o respingere, o barieră de comunicare și relaționare, o neacceptare a celuilalt ca persoană importantă pentru tine.

Majoritate dintre noi suntem educați de copii în spiritul generozității, să dăruim, să împărțim cu ceilalți, însă, paradoxal, puțini dintre noi suntem învățați să primim darul celuilalt, ca formă de iubire pentru aproape. Dimpotrivă, ni se formează convingerea că a refuza un cadou este firesc și adesea obligatoriu. ”Mulțumesc, nu trebuia”, ”Nu trebuia să te deranjezi, dar mulțumesc oricum” – sunt doar câteva din frazele care nu au nimic în comun cu politețea și grija pentru celălalt, dar care, cu siguranță, rănesc sufletul celui căruia îi place să ofere daruri.

Acceptă darul, pur și simplu, așa cum a făcut dr. Chapman, și permite să se stabilească acea conexiune. Primind darurile fără false modestii și rețineri inutile, dar cu bucurie sinceră de copil, permiți să se producă un schimb de bunăvoință, emoții, recunoștință, precum și să se întărească o relație.

Din ce cauză ne este greu să primim daruri?

Potrivit psihologilor, există câteva motive de bază, care au ca punct de pornire niște gânduri iraționale:

1. Refuzul, ca o modalitate de apărare față de intimitatea nedorită. Unii oameni nu acceptă darurile, găsind că este o cale de a-i ține la distanță pe ceilalți. Frica de intimitate îi motivează să refuze darurile și complementele, privându-se astfel de prețioasele momentele ale relaționării interpersonale.

2. Din teama de a pierde controlul. Când oferim daruri se creează, pe de o parte, o iluzie a deținerii controlului, iar pe de altă parte, acceptarea acestora este percepută ca o recunoaștere a vulnerabilității. Unii oameni nu-și acceptă vulnerabilitatea.

3. Condiționarea. Pentru unii acceptarea darului poate provoca un disconfort, ca rezultat al convingerilor din copilărie. Persoana a fost obișnuită să primească ”daruri”, să fie lăudată și apreciată doar când avea anumite rezultate, reușite. Nimic nu i s-a oferit pur și simplu, din iubire. Un dar oferit, fără ocazie, este adesea perceput ca ceva nemeritat și, deci, care trebuie refuzat.

4. Convingerea că a primi este un act de egoism, în sine. Tot în copilărie se află rădăcinile convingerilor potrivit cărora doar oamenii egoiști acceptă foarte ușor daruri, fără să se gândească că în lume există atâta suferință și lipsuri. Aceste convingeri iraționale formează adulți care ajung să creadă, de asemenea, că e mai bine să fii reținut în a-ți exprima emoțiile, să nu deranjezi, să nu-ți arăți bucuria și să nu atragi atenția asupra ta. În acest registru de convingeri eronate se înscrie și ideea că e rușinos și necuviincios să iei ceva în dar.

5. Teama de reciprocitate. Refuzul unui dar poate fi și o modalitate de a ne proteja de obligația reciprocității și de sentimentul îndatorării față de celălalt. Totodată, darul poate fi privit de către cel care obișnuiește să refuze ca un instrument de manipulare, iar refuzul este însoțit de căutarea unor motive ascunse – ”Oare ce vrea el/ea de la mine?”

Să primești un dar, fără ocazie și fără să te fi așteptat la el, să-l accepți și să fii recunoscător pentru el poate fi plăcut și simplu. Pentru că orice dar este un semn că cineva se gândește la tine, este o formă de apreciere, mulțumire sau, de ce nu, compasiune și sprijin. Când credem cu mai multă convingere că nu merităm și nu se cuvine, anume atunci să-l primim. E modul în care putem învăța să primim cu recunoștință darul vieții.

Să luăm exemplul mamei care acceptă cu atâta deschidere, dragoste și mare bucurie prima floare de câmp din partea copilului ei, fie ea și ofilită, mototolită în buzunar… Mamele nu uită niciodată ziua aceea, în care li s-a mărturisit iubirea!

Citește și Darurile – istorie și semnificații psihosociale