Darurile – istorie și semnificații psihosociale

Darurile – istorie și semnificații psihosociale
Timp estimat pentru citire: 5 minute

Oferirea darurilor este o tradiție veche ce datează de mii de ani. Omul este o ființă socială căreia îi place să se afle în compania celorlalți și să-și exprime sentimentele și emoțiile, inclusiv prin intermediul darurilor. Fie că este vorba despre exprimarea dragostei, aprecierea adusă pentru un lucru bine făcut sau, pur și simplu, un mod de a arăta recunoștință pentru prietenia cuiva, este specific firii umane să ofere daruri, să se bucure și să aducă bucurie dăruind.

Originea oferirii darurilor

Oferirea de daruri e probabil una din cele mai vechi activități umane, ce precede apariția civilizațiilor. Chiar și oamenii primitivi, viețuitori ai peșterilor, își ofereau daruri în semn de iubire și afecțiune reciprocă. Darurile erau un simbol al statutul liderilor de triburi și clanuri, atunci când aceștia își manifestau aprecierea față de cei care realizaseră ceva important pentru comunitate.

Fie că era vorba de o piatră cu formă neobișnuită, un incisiv de animal, scoarța unui copac sau orice alt lucru din natură, darurile reprezentau o practică socială cu mult timp înainte ca omul să devină parte a unei civilizații avansate. Odată cu apariția și dezvoltarea ustensilelor și instrumentelor de lucru, darurile au devenit mai elaborate. Bunăoară, colții de animale, rocile erau găurite pentru a putea fi purtate la gât drept coliere sau talismane.

Ulterior, în epoca Egiptului Antic, darurile erau închinate în mod special faraonilor, care își ridicaseră piramide pentru a-și păstra bogățiile și în viața de apoi, așa cum se credea pe-atunci.

În epoca romană, oamenii își făceau reciproc daruri sub forma unor monede norocoase, obicei care a durat secole la rând și a influențat ulterior întreaga civilizație occidentală. Asemenea monede purtătoare de noroc erau oferite în dar cu scopul de a-i ura cuiva să-i meargă bine, precum și în semn de loialitate. Această practică persistă și până în prezent în unele societăți.

În Evul Mediu, darurile serveau drept favoruri personale oferite regelui sau pentru exprimarea loialității în vreme de restriște și războaie. Darurile de natură personală care se ofereau cu ocazia logodnei semnificau, de fapt, zestrea sau averea tinerilor ce urmau să se căsătorească, iar acestea puteau fi sub formă de monede, metale prețioase, turme de bovine, capre, oi și alte lucruri trebuincioase la casă. În multe culturi, se mai păstrează și azi tradiția de a face și oferi zestre.

Astăzi, oferirea de daruri face parte din viața noastră cotidiană și definește ceea ce suntem și mesajul pe care dorim să-l transmitem. Darurile se oferă cu ocazia sărbătorilor și evenimentelor speciale și sunt un mijloc de comunicare cu oamenii pe care îi apreciem, precum și un mod de a ne exprima dragostea și respectul.

De ce este important să oferim daruri?

Oferirea darurilor a fost mult timp un subiect de studiu, preferat în egală măsură de psihologi, antropologi, economiști și specialiști în marketing. Astfel, darul este o componentă surprinzător de complexă și importantă a interacțiunilor umane, contribuind la definirea relațiilor și consolidarea legăturilor de familie și de prietenie. Psihologii susțin că anume cel care oferă daruri are cele mai multe beneficii psihologice.

Răspunsul la întrebarea ”De ce ne place să oferim daruri?” este foarte simplu – pentru că acest gest ne permite să ne conectăm cu ceilalți. Cel care dăruiește își exprimă astfel niște sentimente și emoții, în speranța că acestea sunt reciproce. Iar cel care primește darul, primește și emoții, și sentimente, și astfel se stabilește o relație de afecțiune. Stabilirea legăturilor apropiate cu cei din jurul nostru ne oferă satisfacție și sens, iar aceste sentimente ne luminează sufletul și scot la iveală cele mai bune calități ale noastre.

Semnificațiile psihosociale ale oferirii de daruri

În ciuda faptului că, în prezent, cadourile au devenit un fenomen mercantil, iar mulți se pronunță împotriva darurilor cu anumite ocazii anume din aceste considerente, psihologii afirmă că așa-zisul boicot al cadourilor nu este o opțiune bună în relația cu cei dragi. Persoanele care nu acceptă sau nu oferă cadouri cu diferite ocazii nu fac decât să pună bariere în relațiile de familie și prietenie. Ellen J. Langer, profesor de psihologie la Harvard, afirmă următoarele: ”Dacă nu-ți permit să-mi oferi un cadou, atunci nu te încurajez să te gândești la mine și la lucrurile care-mi sunt pe plac. Te privez de experiența de a te bucura de implicarea în toate aceste acțiuni”.

Valoarea socială a darului a fost recunoscută de mult timp în istoria omenirii. Bunăoară, de mii de ani, unele comunități arhaice practică Potlatch-ul – ceremonie complexă care celebrează dăruirea totală. Esența acestui act social se rezuma la a dărui cât mai mult, până la faliment, pentru a primi în schimb recunoaștere și prestigiu. În termeni economici, potlatch-ul presupune a schimba bogăția pe putere.

Margaret Rucker, psiholog și profesor la Universitatea din California, susține că bărbații sunt, de obicei, mai conștienți de prețuri și mai practici când vine vorba de darurile pe care le oferă și le primesc, în timp ce femeile tind să fie mai preocupate de oferirea și primirea cadourilor cu semnificație sentimentală. În acest context, diferențele de gen la capitolul oferirii de daruri apar la o vârstă fragedă. Cercetătorii de la Universitatea Loyola din Chicago au studiat copiii de 3 și 4 ani, din cadrul unui centru de zi, toți participând la o petrecere aniversară. Studiu a constatat că fetițele au mers împreună cu mamele la cumpărături, au ajutat la alegerea cadoul și la împachetarea acestuia. În schimb, băiețeii nu știau ce cadou au ales mamele pentru omagiat, pentru că preferaseră să se joace cât timp mamele erau la cumpărături.

Oferirea cadourile este unul din cele cinci limbaje ale iubirii, despre care vorbește Gary Chapman, fiind cel mai evident mod prin care partenerul își arată sau nu interesul, consolidează relația sau, dimpotrivă, semnalează că aceasta este șubredă.

Cercetătorii din domeniul psihologiei sociale afirmă că oamenii care încetează să ofere cadouri au de pierdut la capitolul relații sociale. ”Persoanele care se află în lista ta pentru a le oferi daruri sunt, de fapt, persoane importante din viața ta, persoane pe care le respecți și de care îți pasă”, menționează McGrath.

Cercetările sugerează că oferirea de daruri ne poate binedispune chiar dacă viața noastră, în general, nu este atât de ușoară precum ne-am dori. Ne consolidează relațiile cu ceilalți și ne face să ne simțim, mai fericiți, utili și implicați.

A dărui este și un gest ”contagios”, pentru că atunci când o persoană oferă daruri, nu doar cel care primește va tinde să ofere daruri ulterior, dar și cei care sunt martori ai acestui gest. Efectul se explică prin secreția de endorfine – ”hormonii fericirii” – care îi motivează și inspiră pe ceilalți să dăruiască la rândul lor, pentru a simți iar și iar fiori de bucurie.

 

Referințe:

Marcel Mauss, ”Eseu despre dar”.

Gary Chapman, ”Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-ți exprim față de partener implicarea trup și suflet”.

 

 

Comentarii Facebook

Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă

 



4 thoughts on “Darurile – istorie și semnificații psihosociale”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


%d blogeri au apreciat: