Cum explică știința poreclele pe care și le pun îndrăgostiții?
Probabil ți-ai spus și tu, și nu o singură dată, că nu-ți vei numi niciodată partenerul de cuplu cu nume caraghioase, vezi bine, în semn de afecțiune. Iar când auzeai tot felul de nume, porecle, diminutive și adresări infantile la alte cupluri de îndrăgostiți, îți promiteai cu ardoare că ție nu ți se va întâmpla niciodată una ca asta. Dar… inevitabil, te-ai îndrăgostit și te-ai pomenit și tu în tabăra pe care o considerai adversă, iar iubitul tău a ”devenit” pe rând un puișor, un animăluț drăgălaș, etc., etc., iar conversațiile voastre seamănă adeseori cu cele ale unor copilași jucăuși și neastâmpărați.
De ce se întâmplă acest lucru? Explicația este cât se poate de simplă și nimeni nu poate face nimic în această privință, pentru că e vorba de un fenomen cvasi-inconștient. Și, cum multe lucruri și fenomene din viața noastră adultă își au rădăcinile în copilărie și în relația noastră cu părinții, și poreclele pe care și le pun îndrăgostiții tot de-acolo se trag.
”Mamele din întreaga lume, din toate culturile, își dezmiardă copiii în fel și chip”, afirmă neuroantropologul Dean Folk, profesor la Universitatea din Florida. ”Acest fenomen este unul firesc și își are rostul pentru a transmite copiilor limba maternă, pentru a-i stăpâni, precum și pentru exprimarea iubirii și întărirea legăturii afective dintre mamă și copil”.
Studiile constată că micuților le plac aceste adresări, precum și faptul că sunt numiți cu diminutive și cuvinte de dezmierdare, în special, când acestea vin din partea mamei și a persoanelor apropiate.
Folk consideră că motivul pentru care îndrăgostiții își pun diferite porecle este legat de faptul că își amintesc în mod inconștient de copilăria timpurie și de prima lor dragoste – mama. Deci, starea de îndrăgostire favorizează acest tip de comunicare care este o manifestare firească de afecțiune și un mod de apropiere de persoana iubită.
Cercetătorii afirmă, de asemenea, că folosirea diminutivelor și cuvintelor drăgostoase în comunicarea cu persoana iubită îi ajută pe oameni să se simtă mai deschiși și mai confortabil cu partenerul.
”Acest mod de a se adresa partenerului, le oferă oamenilor o anumită libertate în contrast cu normele impuse de vârsta adultă”, menționează Frank Nussel, profesor la Universitatea din Louisville.
O altă explicație a oamenilor de știință este că adulții îndrăgostiți își exprimă, astfel, dorința interioară de a se juca, așa cum o făceau în copilărie. Starea de îndrăgostire este, de altminteri, o stare de regresie, în care omul retrăiește inconștient experiența candidă a copilăriei și a jocului.
”În copilărie, învățăm și cunoaștem lumea prin jocuri”, spune psihoterapeutul Nan Wise. ”Aceste legături sociale sunt extrem de importante pentru viață. Motiv pentru care dezmierdările și poreclele duioase sunt o formă a jocului și interrelaționării, care îi ajută pe oameni să se apropie și mai mult”.
Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă