Decalogul raționalității
”Pentru o viață rațională și fericită a se citi zilnic, dimineața sau seara înainte de culcare, timp de o lună, iar apoi, cu rol preventiv, o dată pe lună:
1. Ar fi preferabil să reușești în tot ceea ce faci și fă tot ce depinde omenește de tine în acest sens, dar dacă nu reușești, nu înseamnă că ești fără valoare ca om, ci doar că ai avut un comportament mai puțin performant, care probabil poate fi îmbunătățit în viitor. Ca om ești valoros prin simplul fapt că exiști. Așadar, este bine să te accepți necondiționat, dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți accepți imediat și necondiționat și eșecurile, fără să încerci măcar să le corectezi, atât cât este omenește posibil.
2. Ar fi preferabil să reușești în tot ceea ce faci și fă tot ce depinde omenește de tine în acest sens, dar dacă nu reușești, amintește-ți că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care ți se putea întâmpla) și că poți găsi mulțumire în alte activități, chiar dacă este mai greu la început. Indiferent cât de rău este răul care ți s-a întâmplat, nu este cel mai mare rău care ți se poate întâmpla!
3. Ar fi preferabil să reușești în tot ceea ce faci și fă tot ce depinde omenește de tine în acest sens, dar dacă nu reușești, poți tolera/suporta acest lucru neplăcut și poți merge mai departe, găsind bucurie în alte activități, chiar dacă este mai greu la început.
4. Ar fi preferabil ca ceilalți să se comporte corect și/sau frumos cu tine, dar dacă nu se comportă așa, nu înseamnă că tu sau ei sunteți fără valoare ca oameni, ci doar că au avut un comportament inadecvat care, în principiu, poate fi schimbat în viitor. Ceilalți, sunt valoroși ca oameni prin simplul fapt că există. Așadar, este bine să-i accepți necondiționat ca oameni, dar asta nu înseamnă că trebuie să le accepți imediat și necondiționat și comportamentele inadecvate, fără să încerci, atât cât este omenește posibil, să-i faci să le corecteze.
5. Ar fi preferabil ca ceilalți să se comporte corect și/sau frumos cu tine, dar dacă nu se comportă așa, amintește-ți că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se poate întâmpla) și că poți găsi mulțumire în alte activități, chiar dacă este mai greu la început.
6. Ar fi preferabil ca ceilalți să se comporte corect și/sau frumos cu tine, dar dacă nu se comportă așa, poți tolera/suporta acest lucru neplăcut și poți merge mai departe, găsind bucurie în alte activități, chiar dacă este mai greu la început.
7. Ar fi preferabil ca viața să fie în general corectă (cu tine și/sau cu ceilalți) și plăcută/ușoară, dar dacă nu este, nu înseamnă că viața este nedreaptă și/sau că tu ești fără valoare ca om. Viața este un amestec de bun și rău, iar noi ar trebui să maximizăm (dacă se poate) și/sau să vedem binele, reducând (dacă se poate) și/sau învățând din rău.
8. Ar fi preferabil ca viața să fie în general corectă (cu tine și/sau cu ceilalți) și plăcută/ușoară, dar dacă nu este, amintește-ți că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se poate întâmpla) și că poți găsi mulțumire în activități specifice, chiar dacă este mai greu la început.
9. Ar fi preferabil ca viața să fie în general corectă (cu tine și/sau cu ceilalți) și plăcută/ușoară, dar dacă nu este, poți tolera/suporta acest lucru și poți merge mai departe, găsind bucurie în activități specifice, chiar dacă este mai greu la început.
10. Singurul lucru care trebui – deși și acesta este condiționat, non-absolutist: doar dacă dorești să fii sănătos și fericit – este că nimic nu trebuie cu necesitate. Faptul că îți dorești un lucru foarte mult și faci ceea ce este omenește posibil să-l obții, nu înseamnă că acest lucru trebuie să se întâmple cu necesitate.
Altfel spus, este bine să înțelegem și să acceptăm faptul că nu scrie nicăieri că dorința noastră, fie ea intensă și justificată prin efortul angajat în atingerea ei, trebuie să devină realitate doar pentru că noi dorim și luptăm pentru asta.
Numai voia/cerințele/dorințele lui Dumnezeu pot dobândi obligatoriu realitatea nosologică (pot deveni realitate); dorințele noastre devin uneori realitate, iar alteori, chiar justificate fiind, rămân simple dorințe, deoarece viața și/sau ceilalți ni le blochează (sau chiar nu dau doi bani pe ele). Așadar, este bine să ne dorim lucruri, să luptăm pentru ele, dar, în același timp, să acceptăm faptul că, în ciuda efortului nostru, s-ar putea să nu se întâmple ceea ce ne dorim. Ar fi bine să înțelegem și să acceptăm acest lucru.”
Decalogul raționalității (prof. Daniel David, 2012)
Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă