Minunile din copilărie și darurile „de la iepuraș”

Minunile din copilărie și darurile „de la iepuraș”
Timp estimat pentru citire: 3 minute

Mama și tata mi-au transformat copilăria într-o sărbătoare. În fiecare dimineață găseam sub pernă o mică surpriză. Spuneau ei că e „de la iepuraș”. Cu ochii închiși, abia trezită, căutăm sub perna să găsesc acel ceva, mic și uimitor. Nu mă grăbeam să-l scot și să-l văd, ci îl pipăiam cu grijă și atenție, în încercarea de a ghici ce mi-a adus de data asta iepurașul.

De fiecare dată, sub perna mea stătea ascuns ceva nou: o cărțulie, o revistă, o carte de colorat, o acadea, un bilețel. O dată, iepurașul mi-a lăsat sub pernă… un morcov!

Îmi amintesc și acum că nu m-am indispus deloc, ba din contra – cît m-am bucurat! Animăluțul cel darnic s-a împărtășit cu mine cu deliciul său preferat, îmi spuneam în sinea mea.

Credeam în minuni – îmi păreau o parte firească și importantă a vieții. Mergeam la gradinița binedispusă și în cale reușeam să observ atâtea lucruri uimitoare.

De altminteri, la fel ca toți copiii. Mai credeam că fiecare copil din lumea mare are un iepuraș al său, care îi lasă mereu ceva sub pernă. Nu știam că poate fi și altfel. Iar atunci când cea mai bună prietenă a mea mi-a povestit că îi este frică să meargă acasă și și-ar dori să rămână la mine în ospeție pentru totdeauna, eu am întrebat-o: „Dar cum va reuși iepurașul să te găsească pentru a-ți transmite daruri?” Atunci am înțeles că eu am avut un mare noroc. Cu iepurașul.

„Iepurașul nu va mai veni!”, m-a anunțat într-o zi mama. „Dar a lăsat pentru tine un cadou și o scrisoare”.

Cadoul era unul plin de înțelepciune, iar scrisoarea – duioasă și convingătoare. Nu m-am întristat, pentru că pînă la acel moment reușisem să-mi dau seama de multe lucruri. Plus că și micile minuni au continuat să existe în viaţa mea – meșterite manual și pline de spontaneitate.

De exemplu, odată cînd eram în vacanță la mare cu părinții (iar asta în sine era un eveniment fabulos, pentru că, de obicei, îmi petreceam verile la bunei, de vreme ce părinții lucrau din greu), pe plajă s-a apropiat de noi un bărbat slăbuț, cu propunerea de a cumpăra de la el înghețată cu ciocolată. Cutia în care ținea înghețata era acoperită cu o plapumă groasă, iar pentru mine era de neînțeles acest lucru – înghețatei îi va fi cald și se va topi! Tata mi-a explicat, însă, că dimpotrivă, astfel se păstrează răceala din cutie mult mai mult timp și înghețată nu se topește de la căldura de afară. Și, fără să ezite prea mult, a cumpărat toată cutia cu înghețată de la acel bărbat.

Atunci nu înțelesesem deloc la ce ne va servi nouă atâta înghețată, căci noi trei cu greu am fi reușit s-o mâncăm timp de-o săptămână. Și doar peste câțiva ani am fost în stare să apreciez cu adevărat gestul tatei. Iar înghețata am împărțit-o atunci cu vecinii, și a fost atât de plăcut – să dăruim.

Încă o întâmplare minunată a avut loc atunci când părinții mei se pregăteau să plece într-o deplasare în străinătate. Eram foarte tristă în acea zi, îmi construise o colibă în camera mea și îmi imaginam cum mă voi juca, ducând-le dorul.

Venise bunica, ea urma să aibă grijă de mine și să mă conducă la școală (eram în  clasa întâi). În acea zi, părinții mei erau foarte binedispuși, iar eu nu voiam să-i împovărez cu tristețea mea. Am mers să-i conducem la gară. Atunci când a ajuns trenul în dreptul peronului, eu eram pe punctul de a izbucni în plâns. Când, deodată, tata îmi zice: „Scumpo, haide, mergi cu noi?” Nu-mi încăpeam în piele de bucurie! Uite-așa – hop, și mergem toți împreună într-o călătorie adevărată și de neuitat! În prima mea călătorie cu trenul!

Se pare ca mama și tata au știut de la bun început că voi merge cu ei și mi-au pregătit din timp și valiza. Pur și simplu, au ținut să-mi facă o surpriză și să-mi creeze încă o amintire prețioasă din copilăria mea însorită. 

Am avut parte de multe asemenea întâmplări, iar atunci cînd cineva mă întreabă de unde găsesc mereu forțe și optimism în momentele grele și perioadele dificile din viața de adult, răspund simplu: „Am avut o copilărie fericită. De-acolo găsesc.” 

 

Traducere și adaptare din rusă, după un text scris de Vilena Kotova



Lasă un răspuns