Paradoxala frică de intimitate: de unde vine și cum ne afectează relațiile interpersonale?

Ce este frica de intimitate?

Adeseori subconștientă, frica de intimitate este acea teamă de apropiere și implicare ce afectează frecvent relațiile interpersonale. Apare, de obicei, în cele mai importante relații și se referă atât la apropierea fizică, cât și la apropierea emoțională.

De unde apare frica de intimitate?

Deși sunt momente în care conștientizăm faptul că suntem reticenți și neîncrezători în oameni, dragoste și prietenie, totuși, tindem să credem că aceste temeri și îngrijorări sunt legate de eventuale răspunsuri negative, cum ar fi respingerea, deteriorarea unei relații sau nereciprocitatea sentimentelor de afecțiune. Cu toate acestea, în mod paradoxal, frica de intimitate este declanșată de cele mai multe ori de emoțiile pozitive, și nu de cele negative. Astfel, apropierea de cineva, de care ne pasă cu adevărat și față de care nutrim sentimente de dragoste, ne poate trezi temeri profunde, neîncredere și un gen de prudență, care fac dificilă menținerea unei relații apropiate, fie de prietenie, fie de dragoste.

De ce emoțiile pozitive declanșează frică de intimitate?

Este surprinzător să aflăm că adevărata barieră în calea intimității nu este cauzată de celălalt, ci de ceva din interiorul nostru, care ne face să ne simțim nedemni de iubire și apreciere.

”Problema noastră” constă în faptul că modul pozitiv în care suntem văzuți de persoana care ne apreciază și ne iubește intră în conflict cu percepția negativă pe care o avem față de noi înșine. Cu regret, tindem să ne cramponăm de atitudinile negative pe care le avem față de noi înșine și nu permitem să fim priviți altfel de celălalt. Pentru că este dificil să permitem realității de a fi iubiți să ne zdruncine imaginea de sine negativă pe care o avem, adesea construim ziduri și ne plasăm pe poziții defensive în fața iubirii și prieteniei.

De unde provin aceste convingeri negative?

Aceste convingeri negative rigide despre propria persoană au la bază sentimente profunde, dezvoltate încă din copilăria timpurie. Persoana a învățat de-atunci că este indiscutabil rea, nedemnă de iubire și cu deficite. Deși aceste convingeri și gânduri iraționale, care rulează permanent, sunt dureroase și neplăcute, sunt, în același timp, familiare, cunoscute, și persoana este obișnuită să trăiască cu ele la nivel subconștient. La vârsta adultă, persoana presupune în mod eronat că aceste convingeri despre sine sunt fundamentale și adevărate și, prin urmare, este imposibil și chiar greșit să fie corectate.

Cum anume ne afectează frica de intimitate?

Nu respingem dragostea în mod intenționat, așa cum s-ar putea crede. În momentele de apropiere și intimitate emoțională, reacționăm neadecvat și defensiv, comportându-ne într-un mod care creează tensiuni în relațiile interpersonale. Toate acestea îi fac pe oamenii dragi să se îndepărteze, să sufere.

Iată doar câteva moduri obișnuite prin care oamenii se distanțează emoțional în relațiile cu oamenii dragi, ca rezultat al frici de intimitate persistente:

• Rețineri în manifestarea afecțiunii;
• Reacții de indiferență sau de aversiune la afecțiune și recunoaștere pozitivă;
• Manifestarea comportamentelor paranoice și suspicioase în relația cu partenerul;
• Pierderea interesului pentru sexualitate;
• Atitudinea exagerat de critică față de partener;
• Atitudini defensive și de rezistență în momentele de apropiere emoțională.
• Răceală defensivă în relațiile de cuplu.

Cum să depășim frica de intimitate?

E nevoie să ne confruntăm cu atitudinile negative pe care le avem față de propria persoană, să nu-i mai respingem pe cei care ne sunt dragi și să permitem să iubim și să fim iubiți. E nevoie de multă muncă asupra propriei persoane, însă, această rezistență irațională la iubire poate fi dărâmată. Imaginea de sine negativă poate fi îmbunătățită și, astfel, putem dezvolta relații interpersonale apropiate și autentice.

Depășind frica de intimitate, vei putea să te bucuri de relații de iubire și prietenie autentice.

Ce mai trebuie să știm despre frica de intimitate?

Dragostea nu este dificil de găsit, însă, oricât de straniu ar suna, este greu de acceptat și tolerat. Oamenii spun adesea că doresc să-și găsească perechea, acea persoană pe care s-o iubească și care, la rândul ei, să le ofere dragoste și înțelegere. Însă mulți din acești oameni au temeri adânc înrădăcinate și acea frică de intimitate care îi împiedică să aibă relații apropiate și armonioase, chiar și cu cei pe care îi iubesc. Experiența dragostei îi face să se simtă amenințați și, astfel, își sporesc măsurile defensive. De asemenea, devin anxioși atunci când încep să se arate vulnerabili celor pe care îi iubesc sau când își dezvăluie emoțiile, trăirile, gândurile. Îndrăgostirea devine un eveniment pe cât de înălțător, plin de speranțe, emoții și dorință de împlinire, pe atât de tulburător, plin de anxietate, frică de respingere și de eventuala pierdere a persoanei iubite. Din aceste motive, persoanele opun rezistență în stabilirea relațiilor de dragoste, se îndepărtează și nu permit să fie iubite, dar mai ales nu-și permit sie însele să iubească.

Frica de intimitate începe să se dezvolte în fragedă copilărie. Ca și copii, atunci când trăim respingerea sau suferința, ne închidem în noi. Învățăm, drept mecanism de apărare, să nu ne mai bazăm pe ceilalți, să nu mai avem încredere în ei și să nu le permitem să ne iubească. Preferăm fanteziile și interacțiunile superficiale, în locul celor reale și autentice, fiind convinși că în urma acestor e imposibil să fii rănit, să ai de suferit. După ce am suferit în primele relații, cele cu părinții, ne este frică să fim răniți din nou.

Dacă ne-am simțit ignorați, neiubiți sau neînțeleși în copilărie, ne va fi greu să credem că cineva ar putea într-adevăr să ne iubească și să ne prețuiască. Aceste sentimente negative pe care le-am dezvoltat față de noi înșine în primii ani de viață au devenit o parte din modul în care ne percepem, o parte din personalitatea noastră. Prin urmare, atunci când cineva este iubitor și manifestă atitudini pozitive față de noi, trăim un adevărat conflict interior. Nu știm dacă să credem în sentimentele acestei persoane față de noi sau în vechea noastră identitate. Așadar, de cele mai multe ori, în asemenea situații persoanele reacționează cu suspiciune și neîncredere, pentru că a fost declanșată frica de intimitate.

Abilitatea noastră de a accepta iubirea și de a ne bucura de relațiile de dragoste poate fi afectată și de crizele existențiale. Când ne simțim iubiți și admirați, începem să ne valorificăm mai mult pe noi înșine și să prețuim viața. Iar acest lucru, în mod paradoxal, ne poate face să suferim și mai mult din cauza inevitabilei morți. Ne este teamă să-i pierdem pe cei dragi, dar și pentru propria persoană. Iar din această cauză, în mod inconștient, tindem să ne retragem din relațiile noastre. Frica de moarte este cea care sporește frica de intimitate.

Chiar dacă frica de intimitate este un proces mai mult inconștient, efectele sale asupra comportamentului nostru sunt evidente. Îi respingem pe oamenii care ne sunt dragi sau considerăm că nu merităm să fim iubiți, și chiar acționăm astfel încât să nu fim ”de iubit”. Poate că aceste comportamente defensive și de distanțare ne reduc din anxietatea atașării prea puternice de cineva, însă au un preț mult prea mare. Trăind conduși de frica de intimitate, ne păstrăm intactă imaginea de sine negativă și ne privăm de marile și micile bucurii și plăceri pe care ni le poate oferi dragostea reciprocă.

Cu toate acestea, frica de intimitate poate fi depășită. Ne putem dezvolta personal așa încât să nu ne mai fie frică de iubire. Putem recunoaște comportamentele alimentate de frica de intimitate și putem să ne confruntăm cu ele. Sau… putem să rămânem vulnerabili în relațiile noastre interpersonale, păstrându-ne fanteziile despre iubire și prieteni.  Sau… putem să ne păstrăm integritatea, învățând să facem față anxietății de apropierea și implicare emoțională, dar fără a ne depărta, mărind treptat toleranța la iubire.

Angajându-ne activ în această luptă cu frica de intimitate, e posibil să învățăm din nou să dăruim și să primim iubirea în viața noastră.

Irina Burcă

Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă