Sindromul burnout la mame: ”Ai grijă de tine, mămico!”

Despre sindromul burnout se vorbește adesea ca despre un sindrom al epuizării profesionale, fiind cunoscute care sunt profesiile cu cel mai mare risc de a duce la arderea profesională (medicii și lucrătorii sociali, cadrele didactice, juriștii, etc.). Însă realitatea zilnică ne arată că sindromul burnout poate afecta și persoanele care activează altfel decât în baza unui program rigid, la birou.

A devenit deja un clișeul afirmația potrivit căreia maternitatea este cea mai grozavă profesie din lume. Și totuși nimeni nu poate nega că este și cel mai greu ”post de muncă” din câte există. A fi mamă și a fi în concediu de maternitate este un ”job” cu normă deplină, ba, mai mult decât atât, studiile au stabilit că toate responsabilitățile și sarcinile unei mame echivalează cu două norme și jumătate de muncă. Cu alte cuvinte, o mamă lucrează în medie 98 de ore pe săptămână, 14 ore în zi, fără zile de odihnă și vacanțe.

Presiunea socială și promovarea intensă a informațiilor despre cum să fii ”o mama perfectă” dau naștere unui nou fenomen – cel al răspândirii sindromului burnout în rândul mamelor. Astfel, impusă de cerințele sociale înalte și de așteptările iraționale față de sine în rolul de mamă (maternitate în tandem cu o carieră de succes, dorința de a menține familia sănătoasă, de a duce un stil de viață sănătos, de a avea o viață socială activă, de a-i ajuta pe copii să se integreze într-o comunitate, etc.), o fac pe mamă să clacheze. Iar această cale pare, la un moment dat, una fără de întoarcere.

Primele semne ale sindromului burnout sunt: senzația constantă de epuizare, scăderea randamentului, frustrarea care se întețește, retragerea în sine, scăderea capacității de interacțiune cu cei din jur, lipsa entuziasmului, energiei, răbdării și incapacitatea de a privi lucrurile în perspectivă. Apar tulburări de somn și de digestie, iar toate par să nu se mai aranjeze la locul lor, indiferent de eforturile persoanei.

Mama a ajuns la o stare extremă de epuizare psihică atunci când începe să uite lucruri importante. Și nu e vorba despre perioada postnatală, când lacunele de memorare sunt un fenomen normal, ci despre anii de după nașterea copilului.

Nu mai reușește să se țină de rutina zilnică, s-a blocat ceva în modul ei de funcționare socială și nu se simte în stare să ducă o zi la bun sfârșit: nu mai reușește nici să gătească, nici să se joace cu copilul, nici să meargă la cumpărături, nici să se relaxeze. Și la toate aceste ”lupte” zilnice, se mai adaugă sentimentele insuportabile de culpabilitate și rușine.

Ajunsă în acest punct, mama nici nu-și conștientizează starea de burnout. Or, la nivel social, din generație în generație, i se sugerează că e normal să fie așa – mamele să le facă pe toate, punând bifă după bifă, și să le fie rușine să se plângă, să ceară ajutor, să se arate obosite. Scurtele pauze de relaxare, evadarea în ocupațiile preferate, un ajutor în casă sau la bucătărie – sunt adesea catalogate ca acte de egoism, slăbiciune și lipsă de voință. Nu asta înseamnă să fii o ”mamă eroină”, spune direct sau voalat societatea. Dar, fără să știm, anume reprezentarea eronată despre ”mamele care le reușesc pe toate” ne face rău, punându-ne în față obiective mult prea greu de atins, generatoare de frustrări inutile, care ne aruncă în capcana epuizării psihologice.

Așa că, mămico, este mult mai productiv să privești lucrurile așa cum ar face-o un manager bun. Dacă la un post de muncă obișnuit există și momente în care toate sarcinile sunt duse la bun sfârșit și poți răsufla ușurată, atunci mamă fiind nu vei ajunge niciodată la acest rezultat. Fără program stabil și termene limită, a fi mamă înseamnă, totuși, că mereu se va mai găsi ceva de făcut. Iar pentru a nu-ți zădărnici eforturile în încercarea de a atinge perfecțiunea și pentru a nu ajunge la epuizare, prioritizează sarcinile, împarte-le, cere ajutor și ai grijă de tine, în toate modurile posibile!

Drept soluții pentru a depăși (sau, eventual, pentru a preveni) starea de epuizare ar putea servi următoarele:

• să înveți să spui ”Nu” și să împarți sarcinile;
• să renunți la așteptările înalte: nu, mamele nu pot da un randament de 200%! Așteptările nerealiste cauzează și mai multe sentimente de frustrare, de supărare și tensiune. Ceea ce poți face este să acorzi o mai mare importanță lucrurilor bune pe care le faci pentru familia ta, fără să te autoînvinovățești pentru cele mai mici greșeli și pentru momentele în care te simți depășită. Așa cum spunea Winnicott, copilul tău are nevoie să fii ”o mamă suficient de bună” pentru el, nu o mamă perfectă, frustrantă și sufocantă.
• să ceri ajutor, inclusiv, de specialitate, dacă simți că nu mai faci față;
• să-ți faci timp cu tot dinadinsul să practici un hobby prin care să-ți restabilești forțele și energia psihică (lectură, scris, pictură, dans, sport, broderie, etc. – sunt atâtea opțiuni);
• să-ți îngrijești deopotrivă sufletul și corpul;
• iar pentru ca efectul să nu întârzie, începe să faci asta acum!

Brené Brown, autoare a câtorva bestseller-uri în domeniul rușinii, autenticității și apartenenței, spune în una din cărțile sale că “Epuizarea este atât de epidemică, încât își poate face loc în viața oricui”.

În cartea sa, ”Darurile imperfecțiunii”, autoarea susține că “Noi nu vorbim despre lucrurile care ne fac să mâncăm până când ne îmbolnăvim, să muncim până când cădem lați de epuizare, să cădem în amorțeală astfel încât să uităm de anxietatea prin care trecem, sau să ne îndoim de noi înșine, și care ne împiedică să facem ceea ce știm că este bine pentru noi. Nu vorbim niciodată despre dorința noastră disperată de a fi acceptați de ceilalți, scop pentru care suntem dispuși să facem orice, numai ce trebuie – nu, și anume acestea sunt lucrurile care ne-ar ajuta să ne descoperim propria prețuire de sine”.

Brown povestește cum la un moment dat un preot i-a spus: ”Dacă nu vrei să te epuizezi, atunci nu mai trăi în fiecare zi ca și cum ai trece prin foc!” Ea a răspuns: ”Într-adevăr, nu îmi place cum am ajuns să trăiesc. Nu îmi place că nu îmi fac timp de mine. Nu îmi place că am ajuns să fiu o persoana care nu se apreciază deloc pe sine, care nu își face timp să fie cine-și dorește să fie, nici ca om, nici ca profesionist, nici ca mamă”.

Oare nu este acesta cel mai important lucru? Să ne oprim din goana zilnică, măcar din când în când, să facem lucrurile firesc, fără eforturi supraomenești, ca la sfârșitul zilei să ne simțim bine, mulțumiți de noi ca persoane, ca părinți, sau cel puțin să fim suportabili pentru ceilalți.

Pentru a nu cădea pradă epuizării, aparent inevitabile, e important să ținem cont de faptul că epuizarea se manifestă diferit pentru fiecare din noi, să învățăm să o identificăm la timp, ca apoi să îndrăznim să punem limite și să spunem ”Nu”, chiar și propriilor noastre cerințe nerealiste. Vei vedea că anume din acel moment, lucrurile se vor aranja anume așa cum îți propui, te vei simți mai bine și mult mai pregătită să faci față provocărilor fiecărei zile.

Dar poate unul din cele mai semnificative lucruri pe care le poți face pentru a preveni epuizarea și sindromul burnout este să îndrăznești să te dedici și ție, în mod sistematic. Găsește acel lucru al tău. Acel moment care îți face sufletul să vibreze. Orice ar fi. Și transformă-ți pasiunea într-o prioritate, la fel ca toate celelalte lucruri pe care le faci pentru că trebuie și sunt necesare. Îngrijirea de sine este și ea esențială. Iar dacă uneori simți că îți scapă lucrurile de sub control, nu mai reușești nimic chiar dacă mereu ești ocupată cu ceva, ai o migrenă, nu reușești să adormi sau să te trezești odihnită, fii sigură că undeva, acolo, îți lipsește o doză de grijă pentru tine însăți. O nimica toată, aparent, dar care o să-ți aducă echilibrul de care ai nevoie.

Ai grijă de tine, mămico!

Citește și articolul Sindromul burnout poate fi prevenit!

Irina Burcă

Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă