Copiii devin cititori în brațele părinților

Copiii devin cititori în brațele părinților
Timp estimat pentru citire: 3 minute

Dragostea pentru lectură nu se naște de la sine.

Inițial, prin imitație, urmând în joacă exemplul celor mari care citesc, apoi din dorința conștientă de a fi în rând cu adulții semnificativi – părinții, bunicii, frații mai mari, copilul prinde gustul lecturii, iar cărțile îi pot deveni astfel prieteni adevărați pentru toată viața. Așadar, copiii învață de mici să fie sau nu cititori.

Cum pot părinții să cultive copilului plăcerea și dragostea pentru citit, fără a-i trezi repulsie față de cărți sau fără a-l obliga la lectură, ci dimpotrivă, acest lucru să se întâmple firesc și să aducă satisfacție atât copilului fascinat de lumea cărților, cât și părinților care, prin aceasta, vor face investiția vieții lor?

  1. Citiți-i piciului atunci când încă nu poate vorbi. Iar atunci când va începe să citească de unul singur, păstrați ritualul lecturii după cină sau înainte de culcare.
  2. Citiți împreună cu copilul, în glas, pe roluri și pe rând, pentru plăcerea reciprocă.
  3. De asemenea, puteți institui tradiția unei zile de lectură în familie, de exemplu, duminică seara.
  4. Folosiți principiul psihologic al ”acțiunii neterminate”: citind în glas, opriți-vă exact la momentul cel mai interesant și lăsați-l pe copil singur față-n față cu cartea (puteți motiva că mergeți la baie, etc.). Când reveniți, îl puteți întreba: ei, povestește-mi, ce s-a întâmplat mai departe, cât am lipsit, sunt și eu foarte curioasă?
  5. Faceți-vă un obicei din a citi de față cu copilul. E bine să vadă că cititul vă face plăcere. Deseori, anume așa se naște la copii dorința de a trăi experiența lecturii.
  6. Acceptați că micuțul citește cărțulii cu ilustrații și benzi desenate. Și ăsta e un gen de lectură. Pur și simplul, îl puteți provoca să alcătuiască și el anumite istorioare având la bază ilustrațiile.
  7. Abonați-l la o revistă de curiozități sau cumpărați-i enciclopedii și cărți pe care copilul singur și le alege.
  8. Întrebați-i pe prietenii copilului vostru ce cărți citesc. Pentru că vine o vârstă la care părerile prietenilor și semenilor, în general, sunt cotate mai înalt decât cele ale părinților.
  9. Este important ca adolescentul deja, să încerce mai multe genuri: umoristic, detective, SF, istorii sentimentale, etc. Iar lipsa dorinței de a citi poate însemna de fapt că nu și-a găsit încă stilul preferat pentru lectură.
  10. Organizați o biblioteca chiar acasă, unde cărțile să fie mereu la îndemână, iar acest lucru îl puteți face deja de pe la 2-3 ani, explicându-i copilului că menirea cărților este să fie citite și nicidecum desenate, șifonate, rupte.
  11. Îi puteți sugera copilului să se înscrie la o bibliotecă, argumentând că bibliotecarele sunt persoane care știu multe cărți interesante și pot oferi recomandări prețioase legate de cărți. Dar nu-l obligați niciodată pe copil să meargă la bibliotecă, dacă el nu-și dorește asta. Repulsia pentru cărți și bibliotecă în general, este lucru pe care vi-l doriți cel mai puțin. De asemenea, puteți să mergeți la bibliotecă împreună cu el încă de la o vârstă mai fragedă, pentru a-i face cunoștință cu ”casa cărților”.
  12. Nu-l obligați niciodată să citească până la sfârșit o carte care îl plictisește.

Și poate cel mai important lucru ca piciul să învețe că mai interesante decât televizorul, calculatorul și alte gadget-uri sunt cărțile citite cu drag și luare aminte, este să știți să-i închideți la timp televizorul și să-i deschideți o carte.

Ar fi nedrept să spunem că astăzi nu se mai citește. Se citește, și încă foarte mult, dar se citește orice. De ce? Pentru că încă din fragedă copilărie, copilului nu i se citește deloc sau aproape deloc. Iar acesta, la rândul lui, nu prinde gustul cărților alese cu grijă. Cu regret, e mai simplu să captezi atenția unui copil prin jocuri și imagini difuzate pe un ecran.

Adolescent și adult fiind, poate că va citi, poate că va simți nevoia să fie ”la modă” cu o carte în mână și o alta pe noptieră, dar nu va ști niciodată care cărți îi sunt cu adevărat prieteni și care îl împiedică să fie el însuși…

Dragostea pentru lectură n-ar trebui să se certe niciodată cu simțul critic și selectiv, dar mai ales, n-ar trebui să fie în contradicție cu înțelepciunea. De aceea, a citi nu înseamnă a citi orice, dar cu desăvârșire înseamnă a citi și cărțile pentru copii, copil fiind sau nu!

 

 

Comentarii Facebook

Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă

 



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


%d blogeri au apreciat: