Acuarela, ca o terapie pentru trup și suflet
Acuarela este o tehnică picturală în care vopselele se utilizează diluate cu apă în diferite cantități. Caracteristică pentru acuarelă este transparența culorilor, iar efectul luminii este dat de albul hârtiei. Privită din această perspectivă, acuarela și lucrul cu ea necesită culoare, apă, lejeritate în mișcări, respect pentru transparență și spațiul alb și viteză de reacție în combinație cu mult curaj. Toate acestea pentru că, deși nu s-ar părea la prima vedere, acuarela este unul din cele mai complicate medii de lucru în arta plastică. Consider că anume această particularitate o face să aibă importante efecte terapeutice și un potențial nemărginit de catalizator al creativității.
Multitudinea de posibilități de interpretare, caracterul său imprevizibil și greu de stăpânit, fac din lucrul cu acuarela o adevărată provocare, o probă de voință și curaj, ce nu se rezumă doar la procesul de creație artistică.
”Watercolor” este și o fascinantă sursă de emoții de tot felul, de idei și vise, precum și o modalitate eficientă de relaxare, purificare și încărcare de forțe, viu colorate. Apă și culoare, curaj și perseverență – componentele prin care acuarela devine o terapie pentru trup și suflet.
Scurtă istorie a acuarelei
Pictura în acuarelă reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai populare tehnici de pictură și ascunde, în același timp, o istorie cât se poate de interesantă.
Cele mai vechi picturi în acuarelă sunt extrem de vechi, primele exemple fiind picturile murale descoperite în peșteri, datând din perioada paleoliticului. Acestea erau folosite pentru ilustrarea manuscriselor în Egiptul Antic și chiar în Evul Mediu.
Totuși, adevărata istorie a picturii în acuarelă începe în perioada renascentistă. Artistul de origine germană Albrecht Dürer este considerat unul dintre precursorii picturii moderne în acuarelă. În timpul epocii barocului, artiștii foloseau acuarela doar pentru a realiza schițele pe șevalet sau pentru caricaturi. Chiar și așa, picturile cu teme botanice și peisajele în acuarelă au reprezentat cea mai întâlnită formă de manifestare artistică a Renașterii. Pictura în acuarelă devine din ce în ce mai populară, datorită faptului că folosește culori ce le pot reproduce fără dificultate pe cele naturale.
În Anglia, pictura în acuarelă reprezenta una dintre activitățile preferate de către toți cei care aveau o situație socială înaltă, stăpânirea acestei tehnici reprezentând o dovadă clară de educație, în special în rândul doamnelor și domnișoarelor. De asemenea, reprezenta o activitate foarte frecvent întâlnită în rândul geografilor, a cartografilor și a forțelor armate, pentru realizarea hărților. Astfel, artiștii acuareliști erau frecvent trimiși în expediții alături de oamenii de știință pentru a putea realiza ample picturi care să înfățișeze teritoriile descoperite pe diferite continente. Prin intermediul topografilor, arta acuarelei s-a extins în întreaga lume.
Până în secolul al XIX-lea, acuarela a devenit principalul mod de exprimare artistică, având și un deosebit impact social. Operele literare foloseau ilustrații realizate în acuarelă, iar turismul a început sa fie promovat tot prin acest mijloc.
În epoca Victoriana, pictura în acuarelă a cunoscut o adevărată evoluție, fiind publicate o mulțime de cărți destinate studiului picturii pas cu pas. Abia spre începutul secolului al XX-lea aceasta forma de manifestare artistică începe să fie pe deplin apreciată în întreaga Europă.
Chiar dacă secolul al XX-lea este caracterizat prin apariția a numeroase stiluri artistice și culturale, iar popularitatea acuarelei a scăzut și din cauza apariției și dezvoltării fotografiei, aceasta tehnică a continuat să fie folosită cu succes de către numeroși artiști. În prezent, acuarela se bucură din nou de o popularitatea sporită și se extinde ca hobby, ceea ce ne poate face să sperăm la o nouă ”epocă de aur” a picturii în acuarelă.
Acuarela – o formă complexă de exprimare artistică
Este poate tehnica cea mai în măsură se redea fidel naturalețea lumii înconjurătoare, începând de la culori și încheind cu luminile și umbrele. Deși este un mediu de lucru pretențios și imprevizibil, acuarela oferă multiple posibilități de exprimare a eului creativ, datorită tehnicilor spectaculoase ce pot fi realizate cu ajutorul ei. Săpun, sare, alcool, acid citric – sunt doar câteva din substanțele la care se poate recurge pentru a crea efecte spontane.
Pictura în acuarelă reprezintă una dintre cele mai îndrăgite forme de manifestare artistică, având și o mare importanță socială și individuală. Este utilizată în scopuri terapeutice și pentru dezvoltarea anumitor abilitați.
Valențe terapeutice ale picturii în acuarelă
Psihologii consideră că o bună parte din tehnicile de lucru cu acuarela pot fi folosite în calitate de tehnici de artterapie, pentru adulți și copii. În acest caz, unica diferență ar fi accentul pus pe procesul de creație și emoțiile ce sunt exteriorizate astfel, nu pe lucrarea finală și valoarea sa estetică și artistică.
Mulți oameni nu se consideră ca fiind creativi și se cred incapabili să facă artă. Surpriza este, însă, că toți oamenii sunt creativi într-o anumită măsură. Iar activitățile de artterapie nu necesită neapărat un talent artistic, uneori chiar fiind indicat să nu știi exact ce ai de făcut, ci să o faci așa cum simți, intuitiv, spontan și, de ce nu, impulsiv. Paradoxal sau nu, dar anume acuarela îți oferă toate aceste condiții de exprimare a Eului artistic, asigurându-și îmbogățirea experiențelor emoționale, relaxarea, conștientizarea sinelui și satisfacția.
Combinarea culorilor, realizarea diverselor efecte spectaculoase și exprimarea sinelui prin pictura în acuarelă contribuie la eliberarea emoțiilor reprimate, făcând lumină acolo unde cuvintele nu o pot face. Acuarela aduce libertate, lejeritate, ordine și claritate în gânduri și emoții. Iată prin ce anume se prezintă efectul terapeutic al artei, prin implicare, nu doar prin contemplare, fie pentru a vindeca o traumă emoțională, fie pentru a crea ceva inedit și frumos, care să-ți capteze atenția și care să te bucure.
Studii despre beneficiile psihologice ale picturii în acuarelă
Există o serie de studii care vorbesc despre beneficiile tehnicilor de lucru cu acuarela în terapia pacienților cu boli cronice degenerative și oncologice. Este lesne de înțeles că aceste cercetări nu urmăresc valoarea artistică a lucrărilor realizate de pacienți, ci pun accentul major pe impactul experienței creative asupra calității vieții și stării psihologice a pacienților.
Bunăoară, în cadrul unui studiu calitativ, cercetătorii au recurs la terapia prin pictură în acuarelă, utilizând tehnica ud pe ud. Scopul a fost considerarea acesteia drept metodă terapeutică în cazul pacienților cu maladia Alzheimer, pentru identificarea nevoilor terapeutice, precum și pentru îmbunătățirea abilităților sociale ale adulților dependenți.
Un alt studiu din domeniul psihologiei clinice constată o îmbunătățire considerabilă a calității vieții și simptomelor depresive la pacienții oncologici, în urma ședințelor de artterapie prin pictura cu acuarelă.
De asemenea, artterapia cu utilizarea acuarelei este aplicată în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă, copiilor abuzați și a celor cu simptome din spectrul autist, etc.
În fine, acuarela se dovedește a fi o tehnică prietenoasă tuturor, inclusiv persoanelor sănătoase care doresc să-și îmbunătățească viața și să-și exprime emoțiile în mod artistic și util.
Citește și ”Nu sunt bun la artă!” sau de ce arta nu este doar pentru artiștii profesioniști.
Autor Café Psychologique
psiholog, antropolog
soție, mamă